Pentru un om obișnuit, ca să iasă din țară spre Vest, una din vămile cele mai lejere este Cenad. Treci ca prin brânză, românii și ungurii îți compară fața cu cea din buletin și aruncă discret o privire prin mașină, eventual te întreabă unde mergi. Bineînțeles că toate astea erau de neimaginat în urmă cu douăzeci de ani, iar Ceaușescu s-ar răsuci în mormânt dacă ar ști, și poate chiar o face dacă acceptăm ipoteza că spiritul lui se plimbă liber printre noi, ca un grup invizibil de molecule tembele și metafizice sau reîncarnat în vreo creatură josnică, un șoarece de exemplu. Spiritul lui chiar ar ofta să vadă că îți poți plăti taxa de autostradă pentru Ungaria direct în lei, la un oarecare "duty free", dar rânjește când ... citește
GRAND REPORTAJ
O zi în Creta. La Grota lui Zeus, cu gânduri românești...
Într-o săptămână ai putea să-i furi parfumul, iar într-o zi doar să-i săruți obrazul, închipuindu-ți Creta ca pe o femeie adevărată și după care vei tânji toată viața. Într-o oră, poți doar să vezi grota unde a crescut Zeus, stăpânul zeilor și al oamenilor...citește
Alex Ștefănescu: "Nu este un stilist, Matei Bîtea scrie reportaje care atrag imediat atenția, prin dramatismul lor. El înțelege rapid ce este esențial într-o anumită situație, iar esențialul îl reprezintă întotdeauna, din punctul lui de vedere, nefericirea semenilor. Ca și Panait Istrati, Matei Bîtea are o sensibilitate acută la suferință, fără să fie un plângăreț. S-ar putea vorbi mai curând de o solidaritate cu victimele acestei lumi."