|
primul meu aparat Am început să mă "joc" cu aparatul de fotografiat încă de copil, astfel că pe la 12 ani prelucram prima mea imagine în laboratorul de la Casa Pionierilor Reșița.
Primul și singurul meu maestru a fost regretatul Iosif Vaczulik, căruia îi voi purta un veșnic respect, deoarece mi-a pus în mâini o unealtă miraculoasă și m-a învățat să mă joc cu lumina...
Chiar dacă am renunțat la procedeele clasice de obținere a unei imagini, mă consider un fotograf tradițional, care studiază subiectul și pune accent pe acesta pastrându-i particularitățile.
Nu agreez să lucrez în studio, prefer spațiile deschise și improvizația la fața locului, ador instantaneele și reportajele... De fapt, toată viața mea se va desfășura conform acestor reguli, așa cum rezultă din textul de mai jos, dacă veți avea răbdare să-l citiți...
|
- din iulie 2008: jurnalist freelancer; Ziua de vest, Bănățeanul, Ghimpele...
- ianuarie - iunie 2008 redactor la Ziua de Vest - Timișoara
- 2005 - 2007 - 24 de Ore - Reșița redactor-șef adjunct
- 2001 - 2005 liber profesionist
- Corespondențe Flacăra, Mediafax-foto
- 2000 - Prima Oră Timișoara, redactor
- 2000 - Prima TV corespondent zonal Caraș-Severin și Timiș
- 1999 - 2000 Banatul Nostru Lugoj, redactor
- 1995 - 2000 Timpul Reșița, fotoreporter, redactor
+ autor de proză scurtă publicată în reviste literare
+ editor (1999-2000) Magazin de afaceri Caraș-Severin periodic al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură
 - CV-ul meu romanțat: publicat de Alex Ștefănescu în revista Flacăra (1995) și pe care-l poți citi dacă faci click aici
-
|
|
|
Fotografia a fost la început un hobby. Acum nu știu exact ce este; pasiune, profesie, sau amândouă deopotrivă. Am descoperit-o când eram copil și a devenit parte din mine. Totuși, aș prefera ca lucrul cu aparatul de fotografiat să rămână o plăcere, să nu fiu nevoit să mă supun, împreună cu el, regulilor pe care le fac alții.
Scrisul l-am descoperit mai târziu, când am ajuns dintr-o pură întâmplare într-o redacție. Mă mai jucasem eu și până atunci cu cuvintele, dar fără vreun rezultat concret. A fost mai degrabă o dorință, la fel ca atunci când, liceean fiind, doream să ating părul unei colege...
 citește reportaje și interviuri scrise de mine
Mircea Cavadia Era într-o zi de august și intrasem întâia dată într-o redacție. Mi-a zis: "Dă-i drumul! Nu prea am ce să te dădăcesc, tu scrii din instinct. Doar să fie simplu, cât mai simplu, că asta e cel mai greu! Și nu-ți bate prea mult capul dacă o dai în bară la gramatică, doar de aia-i plătim pe cei de la corectură..."
proză:Degetul tatălui meuBeciul cu jazzToboșarul apelor
|
