Mircea Cavadia:
„Matei Bîtea, fara nici un dubiu, este un artist cu un instinct special. Scrie fotografii si fotografiaza scriind. Cu verb iute si scaparator. Spirit frust de observatie, neîndurator cu el si cu cei din jur. Sintagma cinica, adesea malitioasa, maestru al detaliului cu semnificatie. Reportajele lui sunt atât de adevarate ca aproape te doare capul. Caleidoscop cinematografic. Nu inventeaza. Extrage esente. De un realism insuportabil. Matei Bîtea, când pune mâna pe condei sau pe aparatul de fotografiat, are doar o singura obsesie. Sa scoata la iveala realitatea lumilor în care el se afla mereu în miscare si sa ne-o serveasca fara menajament. Ma bucur ca l-am cunoscut. Îi doresc noroc.“
Alex Stefanescu:
„Nu este un stilist, Matei Bîtea scrie reportaje care atrag imediat atentia, prin dramatismul lor. El întelege rapid ce este esential într-o anumita situatie, iar esentialul îl reprezinta întotdeauna, din punctul lui de vedere, nefericirea semenilor. Ca si Panait Istrati, Matei Bîtea are o sensibilitate acuta la suferinta, fara sa fie un plângaret. S-ar putea vorbi mai curând de o solidaritate cu victimele acestei lumi.“
Eu despre mine:
Sunt un altfel de fotograf, am început sã nu mai folosesc (doar) aparatul de fotografiat. Cred cã am ajuns la maturitate. Când am descoperit ce sunt, dintr-o data m-a cuprins graba. Am încep sã nu mai dorm, sã stau treaz cât mai mult. Mi-e fricã sã închid ochii pentru a nu pierde ceva ce as putea sã vãd. Realizez cã timpul este o materie lichidã care curge în valuri. Nu stiu de unde vine si unde merge vremea, eu însã încerc sã mã pun de-a curmezisul drumului timpului si sã retin cât mai multã materie dintr-asta în palmele mele, pe pielea mea si sub unghiile mele...
