Oamenii din Otelec aşteptau cu teamă timpul când trebuie să iasă vacile la islaz. Nu le era lor frică de animale, de vreme sau de vuietul alegerilor, ci de faptul că nu găseau un ciurdar. Pentru aceia care nu ştiu, alegerea ciurdarului, adică a văcarului satului, omul care duce vacile pe câmp dimineaţa şi se întoarce cu ele seara, ei bine aceasta este o chestiune foarte importantă, am putea spune de trai îndestulat. Dacă ciurdarul este om de omenie şi-şi face treaba cu adevărat, atunci sătenii sunt fără griji, pentru că vitele lor dau lapte destul. Şi, de ce să nu ne gândim că şi viaţa în sat e mai liniştită, având destul temei să curgă domol, aşa cum spune poetul.

Revenind la alegerea ciurdarului, trebuie spus că până nu demult a fost unul Ioji. Le lua dimineaţa, pe la şapte jumătate, ceea ce nu e prea dimineaţă pentru un ţăran, le ducea pe câmp şi le lăsa în grija ierbii verzi, a vântului şi soarelui. El trăgea o fugă până în sat, poate chiar la Sânmartinul Sârbesc ale cărui case păreau mai apropiate de locul unde trebuia să se întoarcă şi unde erau puţine şanse să se întâlnească cu vreunul din Otelec. Pleca din birt abia când era făcut praştie. Mergea pe câteva cărări deodată, dar la ce-i trebuia să umble drept când câmpul e atât de mare şi loc este pentru toată lumea? Iar seara, adică puţin după ora cinci, când e limpede că animalelor nu le-a ajuns iarba şi nici nu e seară de-a binelea, se întorcea în sat ţinându-se de coada vacilor. Cum de ce? Altfel Ioji s-ar fi lăţit pe drum şi n-ar mai fi ajuns acolo unde trebuie. Pentru că, în clipele acelea de beţie a ciurdarului, marva trebuia să se descurce singură. Ea singură ştia mai bine unde i-e culcuşul...

Sfârşit de vis american

Despre ciurdarul zilelor noastre de la Otelec, cel din anul de graţie 2008, trebuie să vă spun că acesta este venit tocmai din America. Da, aţi citit bine, iar ca să fie mai clar voi face precizarea: din Statele Unite ale Americii! Se numeşte Imbre Kovacs şi are 47 de ani. Mai mult de jumătate din viaţa lui a trăit în America. Probabil că în 1980, când a trecut fâşia şi s-a dus dincolo, iar după un an de lagăr austriac va trece oceanul, nu şi-a închipuit că din visul american se va trezi înapoi în coşmarul românesc. La întrebarea prostească de ce a plecat, Imbre dă şi el un răspuns la fel de stupid: "Nu mi-a plăcut comunismul!"

Trebuie să remarc că aproape toţi fugarii pe care i-am întâlnit, care au fugit de foarte tineri, mi-au răspuns la fel, că nu le-a plăcut sistemul politic, dar se fereau de a intra în detalii, ce anume nu le-a plăcut. Chiar dacă au şters-o la o vârstă fragedă, când mintea lor nu putea aprecia exact deosebirea dintre capitalism şi comunism, mulţi nu sunt capabili nici acum să spună care este diferenţa. Aş fi vrut un răspuns sincer, nu unul şablon şi care te scutea de a gândi atunci când vorbeşti. Doar un coleg din copilărie mi-a mărturisit: "Doream să-mi cumpăr o maşină Ferrari. Realizam că în România nu puteam visa la aşa ceva, aşa că m-am dus!" Bineînţeles, nici acum nu are Ferrari, dar nici nu se mai gândeşte la asta.

Privind pe Mister Imbre, cum stă alungit pe iarbă, cu picioarele acoperite de o bluză de trening, curiozitatea mea a devenit imensă: cum adică, stai 25 de ani în America şi te întorci ca să fii văcar? "OK, am zis la Viorica, eu voi fi ciurdar, dar nu ştiu nimica despre vaci! E prima oară... Nu-i nimic, mi-a spus, înveţi, te ajutăm noi! OK, dacă e cu ajutor atunci mă fac ciurdar!" Aşa a spus Imbre că a decurs interviul pentru postul de ciurdar la Otelec dat în faţa Vioricăi, despre care vom vorbi puţin mai jos.

În SUA, Mister a fost un fel de lucrător în cimitire. El punea pietrele funerare, bănuiesc că săpa şi gropile. Câştiga nouă dolari pe oră. În Florida, de unde a venit, cea mai mare realizare a lui a fost că şi-a cumpărat o "casă pe roţi". Adică o rulotă, mă gândesc. Dar şi aceasta a fost luată cu un credit. Se pare că Imbre nu a venit el chiar de bunăvoie înapoi, fiind mai întâi închis pentru 14 luni, iar apoi expulzat. "Am intrat în conflict cu nişte poliţişti. Ei au zis că i-am bătut, dar de fapt ei m-au bătut pe mine. Apoi m-au trimis la România!" Mirarea mea este imensă: după atâţia ani, 25, el nu era cetăţean american? Mister îmi spune şi despre asta câteva ceva, din care însă nu am înţeles nimic. Oricum, a dat vina pe birocraţia americană. Care o fi fost adevărata lui viaţă în America, doar el ştie...

Imbre Kovacs, ciurdarul din Otelec, se află acum într-o situaţie deloc de invidiat: nu are niciun act, fosta nevastă, rămasă în SUA, a divorţat de el, iar cei trei băieţi sunt şi ei tot acolo. O stare pe care nimeni nu poate să o priceapă: te duci în America, stai 25 de ani şi vii înapoi cu coada între picioare? Nu eşti american, nu ai vreo meserie. Ciurdarul stă într-o cameră mică, de fapt o anexă, fără curent electric, la o soră de-a lui care acum se află la Berlin. Totuşi, Imbre e mulţumit de locul unde locuieşte: "E spaţiu mic şi termin repede de făcut curat!" Acesta este Imbre Kovacs, om neadaptat în America.

Destin de ciurdar

Talentul de văcar al lui Imbre Kovacs a fost pus la grea încercare încă de la început. Vacile, vreo două, care nu erau ele obişnuite să stea în ciurdă, l-au alergat şi Imbre a căzut lovindu-se la picioare. Viorica l-a oblojit şi l-a încurajat, să nu renunţe la meserie din cauza a două vaci tâmpite. Oricum, vitele s-au acomodat şi acum nu-i mai fac probleme. Totuşi, Mister Imbre a realizat cât este de periculoasă ocupaţia de ciurdar, când el credea că e floare la ureche! "Dar nici oamenii ăştia nu-s normali, să-mi dea vaci nebune să le bag în turmă! Ce, vor să mă omoare?"

Viorica este femeia care l-a înfruntat pe primul ministru Tăriceanu, vă aduceţi aminte, când cu inundaţiile, acesta s-a înfuriat şi s-a răstit la ea: "Ce, vreţi să vă construiesc un hotel?" Ei bine, Doamna Tăriceanu, căci aşa i se spune de atunci, văzând că oamenii din Otelec stau şi aşteaptă să le pice din cer vreun ciurdar, a luat problema în mâini şi l-a uns văcar pe Imbre: "Şi aşa nu avea ce face, lasă să aibă grijă de vaci, că tot trebuie să-şi câştige pâinea!"

Pentru a avea întregul tablou în faţa ochilor, închipuiţi-vă că seara, când se întoarce cu vacile, după ce le repartizează pe fiecare pe la casa ei, Mister se opreşte la gospodăria Vioricăi şi a bărbatului acesteia. Americanul e pofit la masă şi începe ora de educaţie. "Să-ţi vezi de treabă Imbre baci, că alt loc de muncă nu găseşti aici! Ce ai să faci dacă rămâi fără banii ăştia? Uite, vezi, ai aproape zece milioane de lei, dacă s-ar mai găsi o vacă, să ai 25 cu totul, ai face zece milioane. Unde mai câştigi tu atâta? Şi să stai toată ziua?" Mister Imbre bagă sub nas, ascultă şi spune: "Mie îmi place ciurdar! Nu plec, îmi văd de treabă..."

Câteodată, Mister se lua în gură cu Andrei, bărbatul Vioricăi. Tema era distanţa pe care o avea de făcut ciurdarul până la locul unde stătea cu vacile. El spunea că sunt vreo 10-15 kilometri. Andrei zicea că da' de unde, mai mult de cinci, maxim şapte, nu sunt! Probabil că, dacă nu cumva ciurdarul dorea să mărească suma pe care o încasează, acesta locuind prea mult în America şi-a pierdut simţul măsurii. Oricum, problema a fost rezolvată. Andrei s-a dus cu maşina peste câmp uitându-se la kilometraj. "Fix cinci kilometri, cum am spus! Să-ţi mai aud gura că sunt cinşpe!"

În urmă cu două săptămâni, când s-a inaugurat noul Cămin Cultural de la Otelec, printre oamenii adunaţi acolo, care aveau beri în mâini şi nu prea băgau ei în seamă discursurile autorităţilor, se făceau pariuri de zor. Toată lumea râdea în avans de Viorica, aşteptând să vină întâi iunie, să dea banii lui Mister, iar acesta să plece încotro vedea cu ochii, numai să scape de vaci! O şi vedeau pe Doamna Tăriceanu umblând disperată să caute ciurdar, deşi parcă aceasta nu afecta tot satul şi n-ar fi fost treaba tuturor. Ei bine, Imbre Kovacs şi-a luat banii şi n-a plecat. Este în continuare ciurdar. Asta poate şi pentru că, în fiecare seară, lui Mister i se ţine morală, o dată cu farfuria de fasole care i se pune pe masă. "Şi să mă asculţi pe mine Imbre, să nu pleci de aici, că nu ai unde să te duci! Cine te mai angajează, fără acte, fără meserie? M-ai auzit? Să nu pleci, că n-ai unde! Şi să nu faci ca Ioji că dracu-i al tău!" Iar omul, răspunde cu lehamite: "Nu plec Viorico, unde să mă duc? Mie-mi place ciurdar..."

Imbre Kovacs



Viorica si Andrei